Inspecția Muncii - este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu sediul în municipiul București.

Instituția are personalitate juridică și îndeplinește funcția de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței. 

Inspecția Muncii acționează pentru asigurarea protecției sociale a muncii, în baza prevederilor art. 41 din Constituția României, republicată, și, respectiv, a prevederilor Convenției OIM nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 și ale Convenției OIM nr. 129/1969 privind inspecția muncii în agricultură, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975. 

Instituția este înființată și este organizată în baza: 

Legii nr. 108/1999, republicată, cu modificări și completări ulterioare.
H.G. nr. 1377/2009, cu modificări și completări ulterioare.
H.G. nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii.

Inspecţia Muncii îndeplineşte următoarele funcţii generale:

  a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării prevederilor legale în domeniile sale de competenţă;
  b) de comunicare, prin care se asigură schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice supuse activităţii de control,
informarea acestora şi a cetăţenilor asupra modului cum se respectă şi se aplică prevederile legislaţiei din domeniile de competenţă;
  c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniile sale de competenţă;
  d) de formare, prin care se realizează pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului propriu, în condiţiile legii;
  e) de cooperare, prin care se asigură desfăşurarea de acţiuni în comun, pe plan intern şi internaţional, în domeniile de competenţă;
  f) de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al statului ori, după caz, al unităţilor administrativ-teritoriale pe care le are în administrare sau în folosinţă, a fondurilor alocate în scopul funcţionării în condiţiile legii, precum şi organizarea şi gestionarea sistemelor informatice necesare activităţilor proprii.

În subordinea Inspecţiei Muncii funcţionează:

• Inspectorate Teritoriale de Muncă - în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
• Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional - Criscior .
• Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Profesională al Inspecţiei Muncii  - Botoşani.

 
(1) Inspecţia Muncii prin intermediul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă,  are următoarele atribuţii generale:

    a) controlul aplicării prevederilor legale, generale şi speciale, în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei;
    b) furnizarea de informaţii angajatorilor şi salariaţilor cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale în domeniile de competenţă;
    c) informarea autorităţilor competente despre deficienţele sau abuzurile legate de aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare;
    d) prestarea de servicii specifice domeniului său de activitate;

(2) Inspecţia Muncii prin intermediul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, are următoarele atribuţii specifice:

1. în domeniul relaţiilor de muncă:

        a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
        b) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

2. în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei:

        a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, ce decurg din legislaţia naţională, europeană şi din convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
        b) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi        raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
        c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;
        d) autorizează din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă funcţionarea persoanelor fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condiţiile legii;