LEGE nr. 156 din 26 iulie 2000 (*republicată*, actualizata)
privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate*
HOTARARE nr. 384 din 11 aprilie 2001 (*actualizata*)
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate
Activitatea de mediere a angajarii cetatenilor romani în străinătate este reglementată de Legea nr.156/2000 si H.G. nr.384/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a legii cu modificarile si completarile ulterioare.
Serviciile specializate de plasare a forţei de muncă realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forţei de muncă în străinătate constau în informarea, consilierea şi medierea cetăţenilor români în vederea angajării acestora în străinătate. Acestea sunt furnizate de către agenţii de plasare a forţei de muncă înfiinţaţi pe teritoriul României sau de către alţi furnizori de servicii de plasare a forţei de muncă stabiliţi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spaţiului Economic European.
În vederea efectuării activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, agenţii de plasare a forţei de muncă, precum şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă încheie în formă scrisă cu cetăţenii români care solicită să lucreze în străinătate contracte de mediere care vor cuprinde elementele şi clauzele prevăzute în Anexa nr.1.
Activitatea de mediere a cetăţenilor români în vederea angajării în străinătate se efectuează în mod gratuit fără perceperea de la aceştia de comisioane, tarife sau taxe.
Agenţii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul social şi de a notifica înfiinţarea de sucursale, puncte de lucru ori alte sedii secundare inspectoratului teritorial de muncă unde sunt înregistraţi şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează respectivele sedii secundare, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării activităţii de plasare în acele locaţii.
Înregistrarea, respectiv notificarea se realizează prin depunerea sau transmiterea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta electronică, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială agenţii de plasare a forţei de muncă îşi au sediul, respectiv la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează sediile secundare, a documentelor prevăzute la art. 8^1 din lege, a formularului prevăzut în Anexa nr. 3, precum şi a următoarelor documente:
a) certificatul de înregistrare emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie;
b) certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care să rezulte faptul că nu se află în procedura de faliment sau dizolvare, în copie;
c) documentul de identitate al reprezentantului legal, în copie;
d) acte doveditoare sau declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al agentului de plasare, sub sancţiunea falsului în declaraţii, astfel cum este acesta prevăzut la art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, din care să rezulte că acesta nu a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra libertăţii persoanei, infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile sau înşelăciune, prevăzute de Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
Furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială au înregistrat sediul permanent pe teritoriul României, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării serviciilor de plasare.
Notificarea se realizează, prin depunerea sau transmiterea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta electronică, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială furnizorul de servicii de plasare a forţei de muncă are înregistrat sediul permanent, a formularului prevăzut în Anexa nr. 4, precum şi a următoarelor documente:
a) documentul care atestă autorizarea sau înregistrarea furnizorului ca agent de plasare a forţei de muncă, eliberat de autoritatea competentă din statul membru de stabilire, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
b) documente justificative din care să rezulte calitatea reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă constituit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European de a desfăşura activitatea de plasare pe teritoriul României în numele şi pentru acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
c) certificatul constatator emis de autorităţile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă din care să rezulte faptul că acesta nu se află în procedura de insolvenţă, faliment sau dizolvare, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
d) certificatul de înregistrare fiscală a sediului permanent pe teritoriul României a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
e) documentul care atestă dreptul furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă de folosinţă a spaţiului în care se desfăşoară activitatea de plasare, întocmit şi înregistrat în condiţiile legii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
f) documentul de identitate al reprezentantului legal şi al reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă pe teritoriul României, în copie;
g) contractele de oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
h) documentele doveditoare emise de autorităţile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă care să ateste faptul că reprezentantul legal, precum şi reprezentantul acestuia pe teritoriul României nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra libertăţii persoanei, infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor sau înşelăciune, prevăzute de legislaţia din statul de stabilire, ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care l-ar face incompatibil cu serviciile de plasare de forţă de muncă pe care le prestează, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
i) contractele individuale de muncă sau documentele echivalente contractului de muncă potrivit legislaţiei statului de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă încheiate cu personalul care urmează să presteze pe teritoriul României activităţile specifice de plasare forţă de muncă pentru străinătate;
j) documentele care atestă calificarea în domeniul resurselor umane a personalului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă, ce desfăşoară activitatea de recrutare pe teritoriul României.
Pentru desfăşurarea activităţii de plasare transfrontaliera furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială intenţionează să desfăşoare activitatea, cu 5 zile lucrătoare înainte de începerea prestării serviciilor de plasare.
Notificarea se realizează prin depunerea sau transmiterea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta electronică la inspectoratul teritorial de muncă a formularului prevăzut în Anexa nr. 5, precum şi a următoarelor documente:
a) documentul care atestă autorizarea sau înregistrarea furnizorului ca agent de plasare a forţei de muncă, eliberat de autoritatea competentă din statul membru de stabilire, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
b) documente justificative din care să rezulte calitatea reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă, constituit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de a desfăşura activitatea de plasare pe teritoriul României în numele şi pentru acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
c) certificatul constatator emis de autorităţile competente din statul de stabilire din care să rezulte faptul că furnizorul de servicii de plasare a forţei de muncă nu se află în procedura de insolvenţă, faliment sau dizolvare, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
d) documentul care atestă dreptul de folosinţă a spaţiului în care se desfăşoară activitatea de plasare, întocmit şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile legii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
e) documentul de identitate al reprezentantului legal şi al reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă pe teritoriul României, în copie;
f) contractele de oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
g) declaraţia pe propria răspundere cu privire la serviciile de plasare de forţă de muncă prestate în alte judeţe, sub sancţiunea falsului în declaraţii, astfel cum este acesta prevăzut la art. 326 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare;
h) documentele doveditoare emise de autorităţile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă care să ateste faptul că reprezentantul legal, precum şi reprezentantul acestuia pe teritoriul României nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra libertăţii persoanei, privind traficul şi exploatarea persoanelor sau înşelăciune, prevăzute de legislaţia din respectivul stat de stabilire, ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care l-ar face incompatibil cu serviciile de plasare de forţă de muncă pe care le prestează, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
i) contractele individuale de muncă sau documentele echivalente contractului de muncă potrivit legislaţiei statului de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă încheiate cu personalul care urmează să presteze pe teritoriul României activităţile specifice de plasare în străinătate;
j) documentele care atestă calificarea în domeniul resurselor umane a personalului furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă, ce desfăşoară activitatea de recrutare pe teritoriul României.
Agenţii de plasare a forţei de muncă, precum şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă cu sediu permanent în România au obligaţia să transmită trimestrial, până la sfârşitul lunii următoare trimestrului încheiat, inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul social, respectiv sediul permanent, situaţia privind persoanele mediate şi angajate în străinătate, conform modelului din Anexa nr. 2.