Cadrul legal privind declararea ca sărbători legale în care nu se lucrează şi a zilelor de 1 iunie şi 21 iunie este stabilit la art. 139 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Sărbătorile legale în discuţie au atât un caracter religios cât şi laic, angajatorii fiind cei care asigură acordarea efectivă a acestora.

De la regula enunţată legiuitorul a reglementat şi două excepţii, şi anume:

-art. 140 din Cod care dispune că, pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi respectiv, a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, se pot stabili programe de lucru adecvate;

-art. 141 din Cod care dispune că, art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului ei sau caracterului procesului de producţie.

Salariaţilor la care se referă art. 140 şi art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În situaţia în care, din motive justificate nu se acordă zile libere, salariaţii în cauză beneficiază de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în program normal de lucru.

Nimic nu se opune ca prin negociere colectivă sau/şi individuală să se stabilească soluţii mai favorabile pentru aceste categorii de salariaţi.

Nerespectarea de către angajatori a prevederilor legale enunţate constituie contravenţie şi se sancţionează, conform dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul Muncii, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii din muncă din cadrul inspectoratului.