Munca la negru

Cuprins:

 

  • Definire şi manifestare

Expresia uzitată pentru munca fără forme legale este munca “la negru” şi reprezintă o activitate profitabilă pentru angajator, desfăşurată înafara cadrului legal reglementat. Ea nu este evidenţiată scriptic, fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreţia celui în folosul căruia prestează munca.

Munca în afara cadrului legal este prezentă şi se manifestă sub mai multe forme, dintre care amintim:
- Activitate nenormată, total neevidenţiată şi nefiscalizată, desfăşurată înafara contractului individual de muncă sau convenţiei civile, fără stat de plată legal întocmit şi plata obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidenţierea normei de timp, fără documente privind norma de producţie şi felul muncii şi nenominalizarea în nici un fel a persoanei care prestează munca;
- Muncă parţial neevidenţiată şi nefiscalizată realizată prin evidenţă dublă şi aşa numita plată “în mână” reprezentând plus faţă de evidenţa din documente;
- Incorecta evidenţiere a producţiei realizate în norme de timp epuizante, mai mari de 8 ore, lucrătorul fiind abuzat şi aflându-se la discreţia patronului;
- Munca cu timp parțial care în realitate se desfăşoară în intervalul de 8 – 12 ore pe zi;
- Specula, comerţul ilicit şi contrabanda;
- Munca ocazională, în sezon;
- Activitatea domestică în gospodăriile populaţiei;
- Munca în aşa numitele “perioade de probă”, neevidenţiată în documente.

 

  • Cauzele muncii “la negru”

Cauzele muncii “la negru” sunt extrem de variate, au o determinare multifactorială şi ţin de situaţia economică a angajatului şi angajatorului la un moment dat, de nivelul de instruire a acestora şi nu în ultimă instanţă, de cadrul legal şi regimul sancţionator.
Apreciem ca semnificative următoarele cauze:
- dezechilibrul dintre cererea şi oferta de locuri de muncă pe piaţa muncii, datorat dispariţiei marilor unităţi industriale sau a restructurării acestora cu personal restrâns;
- fiscalitatea apreciată drept ridicată de către majoritatea operatorilor de pe piaţa muncii;
- existenţa economiei subterane;
- faptul că marea majoritate a angajatorilor sunt adepţii politicii de obţinere a unor profituri importante pe termen scurt, în detrimentul strategiilor de dezvoltare a firmei pe termen mediu şi lung;
- instabilitatea economico-financiară a unor întreprinderi private din categoria IMM-urilor;
- vulnerabilitatea unor largi categorii socio-profesionale rezultată din faptul că îşi găsesc cu greu un loc de muncă conform cu pregătirea de specialitate şi experienţa în domeniu;
- nivelul scăzut al reconversiei profesionale;
- veniturile mici ale unei părţi importante din populaţia activă şi foarte mici pentru pensionari şi nevoia presantă de completare a acestora până la nivelul de acceptabilitate al individului;
- numărul mare de absolvenţi a diferitelor forme de învăţământ în căutare de lucru, ca rezultat al unor cifre de şcolarizare care nu ţin cont de cererea de pe piaţa muncii, ci sunt dictate fie de dorinţa menţinerii cu orice preţ a instituţiei de şcolarizare, fie din raţiuni comerciale;
- regimul sancţionator doar pentru angajator, nu şi pentru angajat.

 

  • Dezavantajele muncii “la negru”

Munca fără forme legale prezintă o serie de dezavantaje, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator.
Între dezavantajele muncii “la negru” pentru angajat menţionăm următoarele:
- nu beneficiază de salariul minim pe economie, sporuri salariale determinate de vechime, condiţii de muncă;
- nu beneficiază de reducerea normei de timp ca urmare a condiţiilor de muncă;
- nu i se plăteşte diurnă pentru deplasare şi detaşare şi indemnizaţia de transport;
- nu primeşte indemnizaţie de transfer;
- nu are dreptul la concediul legal de odihnă plătit şi alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, naşterea unui copil în familie), pentru studii etc.;
- nu este asigurat pentru riscuri previzibile şi imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrâneţea, decesul;
- nu are dreptul la indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente înafara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă;
- nu beneficiază de prestaţii şi asistenţă pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă cum sunt: indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă, indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă şi pentru carantină, ajutoare pentru diferite proteze, tratament balnear gratuit sau parţial gratuit şi reabilitare profesională;
- nu beneficiază de indemnizaţia pentru maternitate (concediu pre şi post natal) precum şi pentru creşterea copilului sau îngrijire de până la 2 ani sau îngrijirea copilului bolnav. (Aceste drepturi se cuvin numai asiguratului care are un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni realizat în ultimele 12 anterioare producerii riscului);
- nu beneficiază de pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parţial, de invaliditate sau de urmaş;
- nu se acordă ajutorul de deces;
- nu beneficiază de asistenţă medicală gratuită, medicamentaţie gratuită sau compensată; nu se bucură de drepturile protective privind securitatea şi sănătatea în muncă, de echipament de lucru şi protecţie şi alimentaţie antidot la care ar avea dreptul în funcţie de specificul activităţii;
- nu beneficiază de şomaj şi indemnizaţie de sprijin;
- nu are dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare şi reconversie profesională precum şi alte măsuri active legal reglementate în vederea exercitării unei activităţi sau ocupării unui loc de muncă;
- nu i se plătesc tichete de masă;
- nu se bucură de protecţia legală a femeilor şi copiilor;
- nu exercită drepturile colective constituţionale cum sunt: dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă;
- este limitat dreptul la creditare bancară, etc.

În consecinţă, muncind înafara cadrului legal angajatul suportă de unul singur toate riscurile şi consecinţele negative ale acestei opţiuni pe piaţa muncii.

Deşi în mai mică măsură, munca “la negru” implică riscuri şi pentru angajator. Dintre acestea amintim:
 - răspunderea contravențională și penală
De asemenea, nu ar trebui să fie neglijat nici faptul că pe termen lung, organizaţia va avea performanţele concurenţionale atenuate de calitatea, creativitatea şi ataşamentul îndoielnice ale unor lucrători „la negru”, pentru o firmă de care nu sunt legaţi prin nimic.

  • Campanie europeana de conștientizare a lucrătorilor și angajatorilor cu privire la beneficiile muncii declarate 21-25.09.2020”

În perioada 21-25 septembrie 2020, Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de muncă nedeclarată (UDWP), al cărei membru este și Inspecția Muncii, îmreună cu Comisia Europeană, desfășoară, sub denumirea #EU4FairWork, o Campanie europeană de conștientizare a lucrătorilor și a angajatorilor cu privire la beneficiile muncii declarate.

În acest context, vă punem la dispoziție materialele elaborate în cadrul Platformei, respectiv, slideurile de prezentare a Campaniei și posterele cu mesajele de conștientizare: