Conform dispoziţiilor art. 33 (1) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, între societatea cooperativă şi membrul cooperator pot exista următoarele categorii de raporturi juridice:

1. patrimoniale, concretizate prin obligaţia membrului cooperator de a depune părţile sociale şi/sau

raporturi în natură;

2. de muncă, în cazul membrilor cooperatori asociaţi la muncă şi capital, în temeiul contractului    

individual de muncă sau al convenţiei individuale de muncă, după caz, încheiat/încheiată cu societatea cooperativă al cărei membru este;

3. comerciale cooperatiste pentru livrările de produse şi prestările de servicii efectuate de membrul   

cooperator pentru societatea cooperativă în calitate de agent economic independent.

Raportul juridic cooperatist este un raport juridic complex care cuprinde, atunci când cooperatorul   este şi salariat, componente patrimoniale, de muncă şi de participare la viaţa socială.

Rezumativ, raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se deosebesc esenţial de raporturile de muncă născute pe baza dispoziţiilor Codului Muncii. Deosebirea principală constă în faptul că, raportul juridic de muncă are drept temei contractul individual de muncă, iar raportul juridic cooperatist are drept temei o convenţie de asociere.

Dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2005, stipulează în mod expres că, asociaţiile de societăţi cooperative, uniunile judeţene şi naţionale de societăţi cooperative pot conveni reguli şi norme de reglementare internă în temeiul şi în limitele dispoziţiilor legale prevăzute în statute, decizii, hotărâri, precum şi în alte acte cu caracter normativ emise de autorităţile competente.

Aşadar, raporturile de muncă sunt reglementate prin norme interne ale cooperaţiei, emise în limitele dispoziţiilor legale. Raportul juridic aplicabil raporturilor de muncă din cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti, este cuprins în Hotărârea nr. 11/2006 a Consiliului Naţional al U.C.E.C.O.M.

În concluzie, membrul cooperator încheie, după parcurgerea unei perioade de probă, o convenţie individuală de muncă. Ea este un contract pe durată nedeterminată în baza căruia o persoană fizică, având calitatea de cooperator, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unei societăţi cooperative în schimbul unei remuneraţii (salariu).

Pe cale de consecinţă, apreciem că raporturile de muncă ale membrilor cooperatori din cooperaţia de toate tipurile (meşteşugărească, de credit, de consum) nu se analizează în cadrul dreptului muncii; raporturile dintre membrii cooperatori care prestează activitatea în baza unei convenții civile și societatea cooperativă sunt reglementate de dispozițiile speciale ale Legii nr. 1/2005 și de cele ale Codului civil, nefiind aplicabilă, în acest caz, protecția drepturilor angajaților reglementată de Codul Muncii.